Copiloții…   și   “copiloții de… ocazie”

Copiloții…   și   “copiloții de… ocazie”

Category : News

Mi-a venit ideea sa povestec mai in detaliu, despre aceste “personaje”, care din pacate nu prea sunt bagate in seama si chiar ar merita atentie din partea tuturor. De cele mai multe ori, iese la rampa doar pilotul, iar succesul acestuia este asociat doar cu el si nu cu intregul echipaj, asa cum ar fi si firesc. Cand vine vorba de interviuri, pareri, impresii, diverse invitatii din media (tv, radio), de fiecare data “vedem” doar pilotul. Asa cum masinile de raliuri sunt gandite cu doua locuri, toate reusitele dar, evident, si erorile, trebuie si ele impartite la doi. Aceasta “specie rara” de oameni, este direct raspunzatoare de fiecare proba speciala castigata, de fiecare raliu castigat, de fiecare titlu de campion castigat. Rolul unui copilot intr-un echipaj de raliu este fundamental. Desi copilotul este descris de foarte multe persoane mai putin familiarizate cu acest fenomen drept “ala cu harta”, trebuie stiut ca nu exista nici o harta de fapt, ci un caiet de dictare (radar) scris si gandit extrem de precis dar si personalizat de catre fiecare copilot in parte. In afara de acel caiet, copilotul mai are un “carnetel”, despre care putem spune chiar ca este cea mai importanta “piesa” dintr-un raliu. Este vorba despre carnetul de bord, in care sunt trecuti toti timpii de etapa/regularitate (controale orare) si absolut toate acele calculele trebuie facute cu exactitate. Din cauza unor mici erori facute de un copilot la calcularea timpilor din acel carnet se pot pierde raliuri, sau chiar campionate. In aceasta lume a raliurilor, exista copiloti buni si copiloti mai putin buni. Problema este ca un copilot “bun”, este bun doar pentru un anumit pilot. “Compatibilitatea” dintre membrii unui echipaj de raliu este extrem de importanta, din acest motiv, dupa multi ani de munca, regasim impreuna piloti si copiloti care au inceput, s-au format si au “crescut” alaturi. Un lucru este sigur! Degeaba este un pilot bun si un copilot prost, sau invers… Daca nu sunt amandoi buni, compatibili si nu fac “casa buna impreuna”, nu vor ajunge niciodata la un nivel maxim de performanta. 

Acum as vrea sa ma justific de ce i-am catalogat pe copiloti ca fiind o “specie rara”… Foarte simplu… Este extrem de greu sa ai curajul sa te urci intr-o masina de curse, alaturi de un pilot, sa-ti pui practic viata in mainile lui, dar in acelasi timp sa fii constient ca pana la “mainile lui”, mai sunt cuvintele tale… Cuvinte care din exterior suna foarte “SF”, dar in mintile pilotilor sunt procesate extrem de rapid si se transpun in comenzi foarte precise. In afara de curaj, mai ai nevoie si de calm, concentrare, ratiune, talent sa te poti focusa si sa dictezi acele “cuvinte” (pe care evident le intelegi la fel de bine ca si pilotul), iar in timpul in care privesti in caiet, sa simti ce se intampla cu masina si ce ritm impune pilotul. Din cauza acestor motive, eu personal ma simt putin “deranjat” (desi fiind pilot n-ar trebui!) cand vad diverse concursuri, sau invitatii care suna de genul “fii copilotul pilotul x…, vrei sa fii copilot alaturi de y, etc”… Orice persoana care se urca pe scaunul din dreapta, chiar si pentru cateva minute, nu ar trebui supranumita niciodata “copilot”, din respect pentru acesti oameni… Acest copilot este ceva “special” si din pacate calitatile sale nu pot fi vazute/simtite decat de pilotul “lui”…

De cand practic acest sport special, am avut multe ocazii in care au urcat alaturi de mine, pe scaunul copilotului, diverse persoane. Unele dintre ele mai putin cunoscute, altele mai mult… Printre cei cunoscuti as vrea sa-i amintesc pe : Nono Semen, George Vintila, Virgil Batista, Mihai Bendeac , Adelina Pestritu, Ovidiu Herea, Marius Nicolae, Florentin Petre, C-tin Enceanu, Alina Puscas,…

Senzatia pe care o traiesti atunci cand stai in dreapta, alaturi de un pilot, intr-o masina de curse, in regim de concurs, este greu de descris in cuvinte. Unii oameni, nu se pot abtine si rad cu gura pana la urechi, altii se sperie foarte tare si in acele momente le trece prin fata ochilor toata viata lor… O sa radeti, dar au fost si cateva situatii (destul de penibile pentru mine) in care, mi s-a spus: “atat…, doar atat?” sau, “asta e tot…?”… N-am putut decat sa trec peste acele momente, dandu-mi seama ca respectivii nu au inteles nimic din ce s-a petrecut acolo…. Daca tot este in voga, nu pot sa nu amintesc de celebrul filmulet,  “Best codriving experience ever” alaturi de Ica, un mecanic de curse de-al pilotului Nistor Duval, dar si un prieten foarte bun de-al nostru, pe care il stiu de cand eram “mic” in raliuri…

vallino-ica

Acest om, datorita reactiilor necontrolate pe care le-a avut in acele momente a creat fenomenul “Taurete” si “mi-e rau, sa moara mama”. Toata lumea stie acest filmulet, peste tot vuiesc acele cuvinte… A fost cel mai difuzat filmulet pe la toate posturile de televiziune… A demonstrat, daca mai era nevoie, pentru cei care nu inteleg, ca nu este deloc usor sa stai in dreapta…, dar mai ales sa fii “copilot”…

Vali Porcișteanu