Category Archives: News

Vali Porcişteanu revine în lupta pentru titlu!

Category : News

Piteşteanul Valentin Porcişteanu, unul dintre cei mai performanţi piloţi român de raliuri ai ultimului deceniu, continuatorul marilor campioni argeşeni ai anilor ’70-’80, ni s-a confesat cu generozitate despre culisele perioadei în care a absentat din campionatul naţional, făcându-ne spre final o declaraţie şoc: se va reîntoarce pe trasee! Iar ţinta sa nu poate fi decât un nou titlu.                                         

Subiectivismul i-a scos din scenă

* În 2011, în urma unei ediţii de-a dreptul nebună a campionatului, ai obţinut primul tău titlu absolut. Anul următor, cu două victorii în primele două curse, porneai drept mare favorit la repetarea performanţei, după care nimic nu a mai fost ca până atunci. Cum se explică acest recul? 

** După 8 ani de raliuri am ajuns să bifăm cel mai important rezultat pentru noi, titlul de campion naţional absolut. Rezultatul a fost obţinut în urma unor eforturi financiare considerabile, suportate în mare parte de către membrii familiei. Alături de ei, au mai fost sporadic parteneri/sponsori care au ajutat la completarea bugetelor an de an. Sezonul 2012 a marcat o schimbare importantă pentru noi prin vânzarea automobilului de concurs (Lancer Evo 9), în vederea completării bugetului necesar participării în acel an. Până la urmă s-a dovedit a fi o decizie neinspirată, dar la momentul respectiv am fost „orbiţi” de un entuziasm fantastic. Primele două etape cu noua maşină (pusă la dispozitie sub formă de închiriere de către Colina Motorsport – un Lancer Evo 10) au fost foarte reuşite. Trecerea lui Delecour la un model net superior Mitsubishi-ului nostru (Peugeot 207 Super2000), dar şi coroborat cu o „gaură” mare în buget provocată de un accident nefericit la o sesiune de teste (pe care a trebuit să o acopăr din forţe proprii) au dus la neatingerea obiectivului pentru 2012 (un nou titlu de campion).

După acest eveniment nefericit a început şi asediul nimicitor al lui Delecour, care a impus un ritm foarte alert etapă de etapă. Deşi vizibil afectat de acea „gaură” neprevăzută în buget, care m-a făcut să merg o perioadă „cu frâna trasă”, spre finalul anului am reuşit performanţe bune, „ciupindu-l” în numărate rânduri pe Francois. Pe lângă diferenţa dintre maşini, evident că experienţa lui competiţională şi-a spus cuvântul, reuşind să câştige campionatul fără drept de apel. Eu am fost mulţumit cu poziţia de vicecampion şi m-am bucurat de prezenţa lui în campionat, lucru care a ajutat la evoluţia mea din punct de vedere sportiv.

* Valoarea individuală şi succesul din 2011 te-au ajutat să fii cooptat trei ani într-o echipă potentă financiar. Ce s-a întâmplat încât după două sezoane ai întrerupt colaborarea cu aceasta, dar şi participarea în campionat, în care nu ai mai revenit?

** În mare parte, succesul din 2011 a făcut ca noi să fim cooptaţi în acea echipă. Din păcate, în interior lucrurile nu erau atât de roz precum se vedeau din exterior. Proiectul a fost gândit pe o perioadă de trei ani. Bugetul necesar nu era acoperit în totalitate de către echipă (sponsorii acesteia), eu fiind nevoit să susţin din venituri personale şi/sau sponsori/parteneri personali o bună parte din el. După primii doi ani, colaborarea a ajuns la final, nemaiexistând susţinere pentru participare. Pe lângă asta, motive care au ţinut mai mult de subiectivism aplicat arbitrar decât de valoare sportivă (a echipajului nostru) au făcut ca noi să fim nevoiţi să ieşim din scenă.

Singurul român care a învins piloţii străini!

* În afara faptului cert că sportivii autohtoni au pierdut opt din ultimele nouă titluri anuale absolute la raliuri, ce câştig au aceştia din confruntarea cu piloţii străini angajaţi în campionatul României?

** Din 2008, odată cu venirea lui Jarkko Miettinen în CNR, s-a declanşat „invazia” piloţilor străini. În toţi aceşti nouă ani, am fost singurul pilot român care a reuşit să-şi adjudece un titlu naţional absolut. Nivelul campionatului a crescut de la an la an şi toţi piloţii români au fost nevoiţi să crească ritmul pentru a încerca să-i prindă pe cei străini. Chiar dacă pentru mulţi nu a fost plăcut, victoriile lui Miettinen, Szabo, Delecour şi Tempestini Jr. au crescut valoarea campionatului şi nivelul competiţional.

* Anul trecut ai fost văzut ocazional în campionatul de raliuri doar ca forlighter sau showman. Au fost suficiente pentru a-ţi satisface pofta de întreceri? 

** În această pauză competiţională (trei ani) am fost prezent sporadic în diverse ipostaze precum deschizător (forlighter), showman sau chiar prezentator. Mi-am dorit de fiecare dată să revin în competiţii, la cel mai înalt nivel. An de an am încercat să construim un buget pentru a putea relua participarea. Am avut parte de multe promisiuni, dar tot ce am obţinut au fost doar dezamăgiri. Am mers mai departe cu speranţa că într-o zi va ieşi soarele şi pe strada noastră. Toate acele „apariţii” au fost doar pentru a-mi menţine imaginea şi a rămâne cât de cât în lumina reflectoarelor. Pofta nu a fost satisfăcută, ba chiar în anumite momente s-a sporit acumularea de frustrări. În tot acest timp m-am concentrat foarte puternic pe creşterea şcolii la care am visat încă de când am început să alerg. Atât ramura de pilotaj sportiv, cât şi cea de conducere defensivă au crescut, iar şcoala a ajuns să aibă deja un nume sonor pe piaţă. Satisfacţia majoră vine de la piloţii juniori, care au trecut prin mâinile mele şi, împreună cu ei, construim un viitor pe baza cunoştintelor şi experienţei competiţionale acumulate de mine în toţi aceşti ani. Programele de rally school şi rally rent & coaching by Vali Porcişteanu au succes şi prin ele sunt prezent cu team-ul aproape la toate competiţiile de slalom paralel, viteză în coasta şi raliuri.

 

Mitsubishi Lancer Evo 9, autoturismul gata de start

Determinarea şi setea de victorii sunt nealterate

* Anii sabatici şi-au pus amprenta asupra pilotajului tău? 

** Eu susţin că nu. Apropiaţii îmi spun că e imposibil să nu mă afecteze această „ruptură” de la ritmul alert al luptelor pentru poziţiile fruntaşe. Talentul şi determinarea există în continuare, iar setea de victorie este şi ea încă prezentă. Sunt conştient că am nevoie de ceva timp pentru reintrarea totală în formă, dar privind ritmul avut în ultimele competiţii la care am luat startul, se confirmă că sunt încă apt pentru performanţă. Efectuăm în continuare teste şi antrenamente pentru a fi pregătiţi de start, dar ştim foarte bine că nu există substitut pentru competiţia propriu-zisă.

* Va mai reveni Vali Porcişteanu, idolul absolut al pasionaţilor curselor de la noi, pe traseele de concurs pentru un sezon complet, încât să ne încânte cu pilotajul şi performanţele sale?

** Sunt fericit că pot confirma revenirea pe probele speciale în sezonul 2017. Am construit un nou proiect împreună cu cei apropiaţi, care mi-au fost alături de fiecare dată. Prin Cristi Dolofan (DTO) am găsit susţinere financiară, morală şi totodată încrederea şi aprecierea de care aveam nevoie. Împreună vom forma o „echipă” sub aceleaşi culori şi vom ţinti cele mai înalte trepte ale podiumurilor. Eu voi concura pe un Mitsubishi Lancer Evo 9 (ex. David Botka – Campion ERC 2/2016), iar Cristi va debuta în CNR pe o Dacia Logan. Parcursul şi paşii făcuţi de mine (începând cu 2003) pentru atingerea performanţelor sportive au fost apreciate şi împreună am hotărât că aceasta este reţeta corectă şi pentru el (treaptă cu treaptă). Are talent, are determinare, iar după efectuarea cursurilor de pilotaj, împreună cu mulţi kilometri de teste pe diverse suprafeţe, suntem încrezători că va avea un parcurs competitiv. Pe lângă DTO, ne mai bucurăm de susţinerea companiei Tellur (prin ABN Systems), marcă pe care o reprezint cu mândrie în România. Aşadar, ne aşteaptă un sezon 2017 plin de acţiune în care vom îmbina performanţa cu spectacolul pentru a-i bucura pe toţi fanii acestui sport minunat.

Prima ţintă, titlul la Grupa N

* Extraordinară veste! Cu siguranţă, revenirea ta va spori numărul spectatorilor pe traseele de concurs. Pe cine vei avea în dreapta, tot pe Dan Dobre? Cine îţi vor fi colegii de echipă?

** Dan Dobre mi-a fost alături de la debutul din 2003. Eu îl consider a fi cel mai bun navigator pentru mine şi împreună cu el voi concura în viitor. Alături de Cristi, pe scaunul din dreapta va fi Mihai Sandu, un copilot experimentat care se va ocupa cu mare atenţie de el, etapă de etapă.

* Crezi că talentul şi ştiinţa curselor te vor ajuta să redevii competitiv într-un timp cât mai scurt, aşa încât să te impui în faţa italianul Simone Tempestini, noul dominator al campionatului… României?

** Pentru sezonul 2017 ne-am propus câştigarea titlului la clasa 3 (Gr.N). În afară de asta, ne dorim să fim rapizi şi să putem încurca socotelile celor care se vor bate pentru podiumul general, la bordul unor maşini de ultimă generaţie (R5). Am încredere că putem avea un parcurs constant care să ne asigure o poziţie fruntaşă în clasamentul general la final de an. Simone este foarte rapid şi a parcurs mulţi kilometri de competiţii şi antrenamente atât în ţară, cât şi în campionatul mondial. Mi-ar plăcea să concurăm de la egal la egal, dar asta după ce-mi voi reintra total în formă şi când vom dispune de maşini similare.

* Îţi doresc succes şi sper să comentăm împreună, pentru cititorii ziarului nostru, etapele la care vei lua parte.

** Mulţumesc. O vom face cu siguranţă.

Nicolae COSMESCU

Vali Porcişteanu revine în lupta pentru titlu!


Vali Porcișteanu a câștigat primul raliu al anului

Category : News

 

Pilotul piteștean de curse, Valentin Porcișteanu, a câștigat Winter Rally Covasna, prima competiție automobilistică a anului, o cursă desfășurată în întregime pe gheață și zăpadă. Echipajul Porcișteanu/Dobre a încheiat pe primul loc al clasamentului la distanță de peste un minut față de urmăritori.

Winter Rally Covasna este, de 10 ani, prima întrecere automobilistică și este prilejul perfect pentru piloții de raliuri să-și testeze calitățile extraordinare, deoarece competiția se desfășoară în întregime pe gheață și zăpadă. Ediția din acest an a fost adjudecată de echipajul Valentin Porcișteanu / Dan Dobre, care a câștigat patru din cele zece probe speciale, concurând pe un Mitsubishi Lancer Evo 9. În total, piloții înscriși au avut de parcurs 117 km pe trasee aflate la peste 1000 m altitudine.

Valentin Porcișteanu a mai câștigat Winter Rally Covasna în 2011 și își anunță, astfel, revenirea în Campionatul Național de Raliuri, chiar dacă acest raliu nu face parte încă din programul oficial al campionatului. ”Este o competiție frumoasă, cu mulți kilometri de probă specială unde îndemânarea, tenacitatea și tehnica își spun cuvântul. Pentru mine este un prilej bun să mă antrenez pentru sezonul competițional 2017 și să fac spectacol pentru cei care iubesc această ramură sportivă” a declarat Vali Porcișteanu pentru organizatori.

Vali Porcișteanu a câștigat primul raliu al anului


Dictarea in raliuri

Category : News

 Multa lume ma intreaba de foarte multe ori de ce e atat de important un copilot, ce face el si daca e chiar imposibil de mers fara acea “dictare”…

De fiecare data incerc sa le explic cat mai detaliat tot ce se intampla intr-o masina de curse in timpul unei probe speciale, dar nu reusesc sa-i fac sa inteleaga in totalitate rolul dictarii… Drept urmare am sa povestesc aici, in detaliu, care e treaba cu “dreapta patru legat de stanga trei inchide…” Dupa cum stim raliurile se desfasoara in weekend-uri, vinerea si sambata. Echipajele se deplaseaza catre locatia raliului de martea dinaintea cursei pentru a parcurge sesiunea de recunoastere programata miercuri si joi. Acele recunoasteri sunt gandite pentru familiarizarea echipajelor cu traseul pe care il vor parcurge si pentru a lua acele “notite”. Trecerea pe probele speciale este limitata la 3 sau 2 treceri (dupa caz) si parcurgerea lor se face cu o masina de strada (cat mai apropiata de cea de curse, ca model) in regim de trafic normal cu circulatia publica deschisa.

La prima trecere pilotul ii dicteaza copilotului configuratia drumului plus toate detaliile intalnite pe proba speciala. In urmatoarea trecere (sau urmatoarele) rolul se schimba si navigatorul incepe “citirea notitelor”, iar pilotul mai aduce modificari daca este cazul. Cat de bine este facuta “dictarea” depinde de experienta celor 2, pentru ca trebuie sa-ti “imaginezi” cum se va comporta masina pe acele viraje cand le vei parcurge in regim de concurs (140-160km/h), in conditiile in care la recunoastere viteza de deplasare este in jur de 50-60km… Dupa parcuregrea programului complet, navigatorii, dupa caz, isi transcriu dictarea sau doar o corecteaza, pentru a putea fi citita corect si fara batai de cap in timpul cursei. Notarea traseului se face oarecum diferit in functie de preferintele pilotilor, dar acele “coduri” sunt foarte asemanatoare…

Majoritatea folosesc cifre de la 1 la 6 pentru a indica gradul de dificultate al virajelor (a nu se confunda cu treptele de vizeta!!!) 1 reprezinta celebrul “ac de par”, sau viraj de 180 grade, 2 – viraj de 90 grade, 3,4,5… din ce in ce mai deschise pana la 6 care este aproape drept. In afara de cat de “inchis” este virajul se mai pot adauga detalii: scurt, semi-lung, lung, lung lung (in functie de lungime), lat, ingust, inchide, deschide, varsa (daca este inclinat inspre exterior), sare (daca e denivelat si te poate “arunca”), aluneca (daca se gasesc pietre, nisip, etc). Daca virajele sunt apropiate se foloseste “plus” sau daca sunt foarte apropiate – “legat”, “in”, “imediat”. Atunci cand avem un viraj rapid (4) urmat de unul lent (1 sau 2) se mai foloseste “pentru”, adica 4-ul va fi “sacrificat” pentru abordarea corecta a celui lent. Atunci cand intre viraje sunt distante se specifica, cati metri sunt – 10, 20, 30, 50, 70, 100, 150, 200, 500. Distantele sunt extrem de importante atunci cand nu se vede virajul. Ex.1: Dreapta 4 (D4) pe varf de panta (sau cocoasa) 20, stanga 3 (S3). Ex.2: Stanga 5 (S5) mascat, 30, dreapta 2 (D2).

Alte detalii folosite in dictare: interior, taie (se taie virajul), nu taia, atentie la interior (daca nu se poate taia, existand “pericole”), urcare, coborare, pod, la iesire, la intrare, atatc tarziu, la borna, la semn, plin, pe stanga, pe dreapta… Avand in vedere cate detalii contine o dictare cred ca se poate intelege de ce este imposibil sa se poata merge fara aceasta… “repede”. Probele speciale au de regula intre 5km si 30km lungime, pot fi de asfalt sau macadam si oricat ai incerca este imposibil sa poti memora astfel de trasee. Majoritatea pilotilor mai retin anumite pasaje (involuntar) dar chiar si asa, pana nu primesti “confirmarea” in casca nu poti aborda acele sectiuni/viraje cu aceeasi incredere si in acelasi regim. Din exterior pare extrem de complicat cand auzi acesti termeni “ciudati” dar creierele pilotilor proceseaza foarte de rapid informatia si reactioneaza corespunzator (in functie de vreme, aderenta, temperaturi, anvelopele de pe masina) din talent si instinct fara a tine cont de viteza de deplasare.

dictare

Vali Porcișteanu


Copiloții…   și   “copiloții de… ocazie”

Category : News

Mi-a venit ideea sa povestec mai in detaliu, despre aceste “personaje”, care din pacate nu prea sunt bagate in seama si chiar ar merita atentie din partea tuturor. De cele mai multe ori, iese la rampa doar pilotul, iar succesul acestuia este asociat doar cu el si nu cu intregul echipaj, asa cum ar fi si firesc. Cand vine vorba de interviuri, pareri, impresii, diverse invitatii din media (tv, radio), de fiecare data “vedem” doar pilotul. Asa cum masinile de raliuri sunt gandite cu doua locuri, toate reusitele dar, evident, si erorile, trebuie si ele impartite la doi. Aceasta “specie rara” de oameni, este direct raspunzatoare de fiecare proba speciala castigata, de fiecare raliu castigat, de fiecare titlu de campion castigat. Rolul unui copilot intr-un echipaj de raliu este fundamental. Desi copilotul este descris de foarte multe persoane mai putin familiarizate cu acest fenomen drept “ala cu harta”, trebuie stiut ca nu exista nici o harta de fapt, ci un caiet de dictare (radar) scris si gandit extrem de precis dar si personalizat de catre fiecare copilot in parte. In afara de acel caiet, copilotul mai are un “carnetel”, despre care putem spune chiar ca este cea mai importanta “piesa” dintr-un raliu. Este vorba despre carnetul de bord, in care sunt trecuti toti timpii de etapa/regularitate (controale orare) si absolut toate acele calculele trebuie facute cu exactitate. Din cauza unor mici erori facute de un copilot la calcularea timpilor din acel carnet se pot pierde raliuri, sau chiar campionate. In aceasta lume a raliurilor, exista copiloti buni si copiloti mai putin buni. Problema este ca un copilot “bun”, este bun doar pentru un anumit pilot. “Compatibilitatea” dintre membrii unui echipaj de raliu este extrem de importanta, din acest motiv, dupa multi ani de munca, regasim impreuna piloti si copiloti care au inceput, s-au format si au “crescut” alaturi. Un lucru este sigur! Degeaba este un pilot bun si un copilot prost, sau invers… Daca nu sunt amandoi buni, compatibili si nu fac “casa buna impreuna”, nu vor ajunge niciodata la un nivel maxim de performanta. 

Acum as vrea sa ma justific de ce i-am catalogat pe copiloti ca fiind o “specie rara”… Foarte simplu… Este extrem de greu sa ai curajul sa te urci intr-o masina de curse, alaturi de un pilot, sa-ti pui practic viata in mainile lui, dar in acelasi timp sa fii constient ca pana la “mainile lui”, mai sunt cuvintele tale… Cuvinte care din exterior suna foarte “SF”, dar in mintile pilotilor sunt procesate extrem de rapid si se transpun in comenzi foarte precise. In afara de curaj, mai ai nevoie si de calm, concentrare, ratiune, talent sa te poti focusa si sa dictezi acele “cuvinte” (pe care evident le intelegi la fel de bine ca si pilotul), iar in timpul in care privesti in caiet, sa simti ce se intampla cu masina si ce ritm impune pilotul. Din cauza acestor motive, eu personal ma simt putin “deranjat” (desi fiind pilot n-ar trebui!) cand vad diverse concursuri, sau invitatii care suna de genul “fii copilotul pilotul x…, vrei sa fii copilot alaturi de y, etc”… Orice persoana care se urca pe scaunul din dreapta, chiar si pentru cateva minute, nu ar trebui supranumita niciodata “copilot”, din respect pentru acesti oameni… Acest copilot este ceva “special” si din pacate calitatile sale nu pot fi vazute/simtite decat de pilotul “lui”…

De cand practic acest sport special, am avut multe ocazii in care au urcat alaturi de mine, pe scaunul copilotului, diverse persoane. Unele dintre ele mai putin cunoscute, altele mai mult… Printre cei cunoscuti as vrea sa-i amintesc pe : Nono Semen, George Vintila, Virgil Batista, Mihai Bendeac , Adelina Pestritu, Ovidiu Herea, Marius Nicolae, Florentin Petre, C-tin Enceanu, Alina Puscas,…

Senzatia pe care o traiesti atunci cand stai in dreapta, alaturi de un pilot, intr-o masina de curse, in regim de concurs, este greu de descris in cuvinte. Unii oameni, nu se pot abtine si rad cu gura pana la urechi, altii se sperie foarte tare si in acele momente le trece prin fata ochilor toata viata lor… O sa radeti, dar au fost si cateva situatii (destul de penibile pentru mine) in care, mi s-a spus: “atat…, doar atat?” sau, “asta e tot…?”… N-am putut decat sa trec peste acele momente, dandu-mi seama ca respectivii nu au inteles nimic din ce s-a petrecut acolo…. Daca tot este in voga, nu pot sa nu amintesc de celebrul filmulet,  “Best codriving experience ever” alaturi de Ica, un mecanic de curse de-al pilotului Nistor Duval, dar si un prieten foarte bun de-al nostru, pe care il stiu de cand eram “mic” in raliuri…

vallino-ica

Acest om, datorita reactiilor necontrolate pe care le-a avut in acele momente a creat fenomenul “Taurete” si “mi-e rau, sa moara mama”. Toata lumea stie acest filmulet, peste tot vuiesc acele cuvinte… A fost cel mai difuzat filmulet pe la toate posturile de televiziune… A demonstrat, daca mai era nevoie, pentru cei care nu inteleg, ca nu este deloc usor sa stai in dreapta…, dar mai ales sa fii “copilot”…

Vali Porcișteanu